Ne pasă sau nu de cinematografia moldovenească?

Magenta a întrebat și a aflat, că 75% dintre moldoveni nu au văzut, în ultima perioadă, un film realizat în Republica Moldova. Probabil, o bună parte nu au văzut niciodată un film la cinematograf sau o piesă de teatru, dintr-un motiv cât se poate de simplu – în localitățile lor nu există astfel de instituții. Sau poate că de vină ar fi rețelele sociale și televizorul, care câștigă teren în mod detașat în fața instituțiilor culturale? Ori poate, noi ca națiune avem tendința să economisim mai mult la cultură, decât la orice altceva?

Totuși, moldovenii sunt dornici să vadă producții realizate acasă. În ultima perioadă se atestă un interes sporit al publicului pentru filmul autohton. Ba mai mult, moldovenii vor să contribuie la dezvoltarea cinematografiei naționale. Dar, haideți să începem cu începutul!

 

q

Unde e filmul autohton? Și cum se face?

Începând cu anii 90`, putem spune că Moldova a avut două decenii de lipsă de film. În tot acest timp s-a dezvoltat o generație de regizori, actori, și au pornit, într-un fel sau altul, de la zero. Filmul s-a făcut cum s-a putut. Sporadic, cu lipsă de sprijin și cu speranța care se vedea la orizont. Pandemia a lovit și ea în producția de film, dar și în cultură, în general. Însă aceasta continuă să reziste cumva, în virtutea inerției.

Abia de câțiva ani, există o legislație în domeniu și posibilitatea de a face film cu susținerea Centrului Național al Cinematografiei – instituție ce promovează Filmul Moldovenesc, încurajează, protejează și pune în valoare patrimoniul cinematografiei naționale.

Totuși, până în prezent bugetul alocat de către stat producției de filme a fost extrem de modest, însumând mai puțin de 250 000 de euro pe an. Pentru comparație, Estonia, cu o populație de aproape 1,4 milioane de locuitori, investește anual în industria cinematografică circa 10 milioane de euro. Ba mai mult, potrivit Cineuropa, în 2021 s-a lansat și un fond privat de investiții în cinematografie, conceput să funcționeze alături de finanțarea publică existentă.

În ciuda discrepanței bugetului, moldovenii se pot mândri cu câteva filme ce au fost apreciate cu premii la nivel internațonal, însă nu știm câți dintre ei cunosc despre ele. Regizorii, producătorii au găsit bani, au făcut coproducții și cumva s-au descurcat, dar aceasta nu este suficient pentru a o numi cinematografie națională. Cinematografia nu înseamnă producția a 20 - 30 de scurtmetraje, documentare, etc., realizate pe an, văzute de echipa de filmare, rude, prieteni și difuzate la câteva festivaluri.

Cinematografia e atunci când se scrie despre filme, există critică de film și cunoaște despre ea un public larg. În fond, cinematografia națională există, când este recunoscută internațional. De aceea, ea trebuie să se reinventeze, să educe un public avizat și să fie absorbită mai întâi de moldoveni.

O mișcare în acest sens se vede. Asta o spun și rezultatele sondajului. Majoritatea respondenților își doresc să vadă și să avem mai multe filme produse în Republica Moldova.

2

Această însetare a publicului față de producția cinematografică autohtonă, s-a reflectat foarte bine la premiera filmului „Carbon”. Sălile de cinema au fost arhipline. A existat un interes enorm. Oamenii au aplaudat și au fost emoționați de ce au văzut. Filmul încă rulează în cinematografe. Acest exemplu ne-a arătat, cât este important, ca orice peliculă să fie apreciată și susținută mai întâi în țara de origine, iar apoi, cu siguranță, va fi susținută și la nivel internațional.

Sunt gata moldovenii să contribuie lunar pentru susținerea filmelor locale?

Din rezultatele sondajului înțelegem că 85 % din moldoveni vor să vadă film autohton. Un semn bun este faptul că moldovenii și-au arătat dorința de implicare pentru dezvoltarea industriei cinematografice,  51% din respondenți sunt dispuși să plătească lunar mai mult de 10 lei suplimentar la abonamentul GSM. Fiecare al patrulea, încă nu este gata să contribuie.

3

Rezultatele acestui sondaj arată că există dorință și deschidere către susținerea cinematografiei autohtone, dar mai e mult până mușchiul național al participării culturale va fi bine antrenat.

Mai e cale lungă până se va realiza, că toată expunerea la teatru, literatură, film, ne deschide mult mai vast orizontul de înțelegere, de educație. Ne putem dezvolta, ca și țară, economic rapid. Dar dacă între timp nu ne dezvoltăm cultural, nu vom putea evolua nici economic, dincolo de un anumit punct.

Ne place mobila din Franța, mașina din Italia, vioara din Austria. De ce? Pentru că felul în care arată și se simt, sunt îmbibate de cultură națională.

Filmul este un tablou al societății. Modul în care evoluează acesta reflectă în fond, modul în care evoluează societatea. Este ceva mult mai complex, decât ce vedem o oră sau două pe ecrane. Filmul nu se poate întâmpla în voia sorții și a Legii bugetului. Pentru a se întâmpla și a fi de calitate, a ieși din această piață mică, trebuie să devină mai întâi o zonă de interes național.

Dacă le pasă sau nu moldovenilor de cinematografia moldovenească? Noi zicem că DA, a început să le pese. Și mai credem, că are perspective frumoase.

Să-ți observi doar cultura, fără să contribui la ea, pare să fie foarte asemănător cu a exista ca și o stafie. (Chuck Palahniuk)

 

 

Mărime eșantion: 1374 de respondenți, cu vârsta de 18+ ani.

Marja de eroare: +- 2.64%

Geografie: național

Metoda de colectare: CAPI – Computer Assisted Personal Interview (interviu față-în-față asistat de calculator, cu ajutorul tabletelor)

Perioada de colectare a datelor: 15 decembrie 2022 - 13 ianuarie 2023

 

Vizualizări150 Share Tweet Plus