Cât costă viața oamenilor de la sate

De la anularea colectivizării, viața omului de la țară s-a schimbat. A devenit ca înainte, pe vremea Moromeților lui Preda. Apă - pentru băut, spălat, gătit și animalele domestice - omul de la țară cară de la fântână, arată un studiu realizat de Magenta Consulting. Utilitățile sunt, ca de obicei, afară. Iarna face focul cu lemne și poate puțini cărbuni, pe care îi cerne și refolosește. De apeduct, gaz, canalizare, chiar dacă și există în localitate, marea majoritate nu are bani. Gratis își manifestă dorința de a-și instala apă acasă 46% din bărbați. Femeile sunt mai realiste - 37% cred că ar fi posibil. Realitatea este însă că instalarea acestor utilități astăzi este mai mult posibilă prin obținerea unor grant-uri, la care și locuitorii trebuie să contribuie financiar. În plus, o mare parte dintre primarii aleși, nu dispun de abilitățile manageriale necesare și capacitatea de a formula un proiect de obținere a unei finanțări.

Omul de la țară are, de regulă o casă - 96% din locuitorii mediului rural - în care iarna îngheață de frig. Locuințele sunt de cele mai multe ori mai vechi de 20 de ani, construite din chirpici de lut și blocuri de calcar și au un singur nivel. Suprafața medie a caselor la sat e de 82m2. Iarna, însă, din cauza costurilor mari pentru combustibili, sunt încălzite doar camerele mai des folosite - dormitoarele și bucătăria - iar sezonul rece se transformă în perioadă de supraviețuire. Doar 18% din locuitori au încălzire în toată casa și numai 7% și-au instalat sistem de izolare termică. Cei mai utilizați combustibili sunt combinațiile din lemne (90%), cărbune (34%) și biomasă ne-procesată (10%), numită popular tizic. De gaz natural pentru încălzirea casei au bani doar 14%.

Tot omul de la țară are și câteva hectare de pământ primite la privatizare, pe lângă grădina de lângă casă. Via și livada, care formau cândva renumitele podgorii și livezi ale Moldovei, le-a scos. Fie pentru că erau prea bătrâne, fie pentru că se fură, de la recoltă, până la parii pe care se ține vița și pomii tăiați mai ales iarna pentru foc. Restul terenului arabil, dacă nu are noroc de vreun investitor, local sau străin, ca să-l ia în arendă în schimbul unei cantități de cereale, îl prelucrează mecanic sau cu mașini depășite. De rotația plantelor pentru menținerea fertilității solului, prelucrarea cu insecticide și îmbogățirea cu îngrășăminte nu prea știe. Și iarăși, nu are bani.

Omul de la țară, are viața mai scurtă. Trăiește cu 4 ani mai puțin decât un orășean. În plus, un bărbat de la sat are viața mai scurtă cu 8 ani decât a unei femei. Unul din motive este că 87% din locuitorii din mediul rural au acces redus la servicii medicale, acestea fiind reprezentate de un punct medical în localitate, deseori nefuncțional, și un doctor specialist în toate. Totodată, nici instituţiile medicale de niveluri mai înalte nu sunt întotdeauna apte să soluţioneze problemele pacienților. Pentru investigaţii mai aprofundate aceștia sunt trimiși în centre raionale sau chiar în capitală. Farmacie, dentist, ginecolog, practic, nu există. La investigații medicale periodice nici femeile, nici bărbații nu merg, deoarece, acest lucru necesită resurse financiare, timp și drumuri în plus la oraș. Poliță medicală își permit doar cei care sunt angajați, pentru că li se asigură din oficiu. Restul preferă să nu-și procure, chiar dacă prețul asigurării pentru deținătorii de pământ e de 750 lei. Motivul - o cotă semnificativă nu o utilizează sau spun că sunt nevoiți să achite plăți suplimentare pentru servicii și tratamente.

Principala problemă la sat sunt banii. 60% din respondenții la sondaj au indicat că au un venit de până la 55 lei/zi, iar 23% au declarat că banii nu le ajung nici pe mâncare, nemaivorbind de haine. Într-adevăr, locurile de muncă la sat pot fi numărate pe degete - câteva în administrația publică locală, vânzător la magazin, câțiva educatori și profesori la școală sau gărdiniță, dacă nu au fost închise, medicul de la punctul medical și mecanizatorii (tractoriști, combineri, etc), în cazul în care terenurile agricole din sat sunt date în arendă unuia sau mai multor "lideri". În mediu ar fi circa 80 de locuri de muncă. O mare parte din tineri și cei care încă sunt apți de muncă, pleacă să lucreze peste hotare. Cel puțin sezonier. De aici, și numărul mai mare de emigranți se înregistrează la sat - 237,4 mii față de 99,9 mii din orașe, în trimestrul II, 2013, conform Biroului Național de Statistică. Alții, se mută la oraș.

Cel puțin 20.000 de lei/an sunt necesari pentru o familie de la țară pentru achitarea utilităților comunale, prelucrarea unui hectar de pământ, plata fondului social și a două asigurări medicale. La acestea ar mai trebui să adăugăm utilități precum telefonul și internetul (pentru cei care se bucură de acest lux), vestimentația, alimentele ce nu pot fi obținute în gospodărie, costurile legate de prelucrarea grădinii și întreținerea animalelor domestice, medicamente,  precum și cele legate de creșterea și educația copiilor. Nu au fost incluse în acest calcul nici investițiile capitale - pentru forarea fântânii, instalarea apeductului, canalizării sau gazoductului, reparație sau remodelare a casei. Pentru comparație, venitul unui pensionar de la țară, aceasta pentru că primește pensia stabil, ar fi de 12.000 lei/an, iar a unei persoane care primește 55 lei/zi, de regulă cele cu un loc de muncă - 14.500 lei/an.

_________________________________________________________________________________

Acest articol a fost realizat în baza cercetării Magenta Consulting pentru UN Women, în cadrul Programului Comun de Dezvoltare Locală Integrată "Studiu sociologic asupra femeilor și bărbaților, reprezentanți ai grupurilor vulnerabile, în domeniul dezvoltării locale din perspectiva drepturilor omului". Cercetarea a inclus: 6 focus grupuri; 33 interviuri aprofundate; 1153 chestionare, reprezentative naţional, ce asigură o marjă de eroare de 3%, la un interval de încredere de 95%. O mare parte din date au fost colectate independent.

Vizualizări353 Share Tweet Plus